Craciun cald si fericit, dragilor!

Sa fiti buni si faini. Sa iubiti.

pentru voi:

cantecel simpatic

si pentru alti voi (sau poate aceiasi 🙂 ):

cantec cald

Craciun fericit, dragilor!

Anunțuri

A walk to remember. Mirabela.

De multe ori in viata esti prea plictisit sa iei deciziile alea mici care te pot scoate din rutina de cacat, care iti pot da sansa unui neprevazut. Neprevazut care te face sa simti ca ai viata in venele amortite.

In seara asta (pardon, luni seara. multumesc cititorilor atenti) am luat una din acele mici decizii. Iesisem pe Republicii ca sa ajung la un magazin sa iau Vanish si ceva suc. Mi s-a sugerat inca din casa sa iau niste schiuri, ca ninge urit, dar am zis nu. Vreau provocari. Pe schiuri ar fi prea usor.

Cand trec la Oncologie (pentru necunoscatori – ca sa o iau tot inainte pana la magazinul din Hasdeu), vad un barbat intre doua varste la brat cu o fata oarba.

„Nu coborati Republicii cumva?”, intreaba el. „Nu, merg tot inainte”, zic. „Ca fata ar fi avut nevoie de insotitor pana jos, in statia de autobus”. „Hm… ok. Merg eu cu ea”.

Si cobor cu fata. O cheama Mirabela. Are voce vesela si imi urmareste privirea, chiar se uita la mine. Are ochii deschisi, nu ca cei mai multi care nu vad deloc, asa semiinchisi. „Din reflex fac asta, urmaresc oamenii cu privirea, mi-a ramas in instinct. Mi-am pierdut vederea la 21 de ani. Pana atunci aveam miopie, s-a tot agravat… pana s-a desprins retina”. Dumnezeule. „Auzi, eu am nervul optic defect din nastere. Nu vad aproape deloc cu ochiul stang”, zic. „Daca nu ti se agraveaza e in regula. Cred”. Mda.

Ma tine de brat. Are baston, desigur. E din Targu Jiu. Si-a luat apartament in Manastur, lucreaza la un salon de masaj. Coboara de la Oncologie, unde a fost sa isi viziteze o prietena. Cancer uterin cu metastaze osoase. Ultimul stadiu. „Si l-a descoperit la un control de rutina. Nu o durea nimic”. As always. „Avea 28 de ani cand l-a descoperit”. Ca sa vezi coincidentza. Funny funny life.

Trecem strada. Un timpit trece cu masina pe rosu, in viteza. „Retardatule!”, ii strig, amical. Nu credeam sa ma responsabilizez asa agresiv in 5 minute. O tin strans si imi doresc sa ii dau caldura, sa se simta protejata.

Ajungem pe Napoca. Zice ca se descurca singura de acolo. Ii zambesc. Poate ma vede ca ii zambesc, intr-un fel numai de ea stiut.

Inainte sa ne despartim imi ureaza sanatate. 🙂

Nu am aflat nici unde lucreaza, nici nu am numarul ei de telefon. Poate e mai bine asa.

Va multumesc, oameni frumosi din viata mea

in contul lui ieri:

le multumesc parintilor mei, care mi-au zis lucruri frumoase si care mi-au transmis iubirea lor. si ca au formulat lucruri dragutze, de genul „unde ai pupat nu faci caca”.

ii multumesc acidei, care m-a pupat si mi-a dat hainele ei (pt femei cu tzatze mari) si prosop sa ma sterg dupa ce fac dush. si altele.

ii multumesc lui horea, care mi-a dat atata caldura de nu stiu cum am dus-o. da’ am dus-o.

ii multumesc dlui groza, care cand m-a strans o data am crezut ca imi crapa o coasta.

ii multumesc baiatului ungur (cum il cheama oare? hmhm) care mi-a zis ca el danseaza pentru mine numai sa imi fie bine.

ii multumesc chiar si lui cristi, desi nu a inteles nimic.

si lui puiutzu, care a zis ca daca e cazu, crapa un cap. nu a fost cazul.

si cristinei, care danseaza sexy si ride misto.

si ioanei care a bagat filosofiile ei din tolba secreta.

cu siguranta sunt mai multi.

le multumesc oamenilor frumosi si buni din viata mea. prietenilor mei.

UPDATE. Ii multumesc si fetei cu maieu mov cu linii negre. Care a vrut sa intre la baie inaintea mea si m-a izbit in cot si s-a dat smechera. si care, cand a iesit, s-a trezit cu un deget infipt politicos in gaura aia ce se casca fix intre clavicule. si cu un sfat ferm si prietenesc: „sa nu te mai prind ca faci asa ceva vreodata. cu cineva. sa iti intre bine in cap. si acum dispari”. sfat la care ea a raspuns „hmhmhm mrmrmr ihi ihi da bine” si cu ochii cat globul pamantesc. nu am speriat in viata mea asa pe cineva. cu un deget si niste cuvinte. nu am fost niciodata asa rea cu cineva. nu sunt deloc mandra de asta, daca e cazul sa mai mentionez. totusi ii multumesc ca, desi nu mi-e prietena, a inteles tot. bine, apoi s-a facut muci. post traumatic shock.

Tu cum iubesti prin sms?

Ieri am gasit un telefon.

Telefon in care am gasit niste mesaje. Si le-am citit (cine se agita ca vai ca iui ca cum asa poate sa si iasa de pe blog).

Voi face, cu riscul de a fi judecata, o ordonare a oamenilor care au trimis mesajele, cu respectarea intimitatii, desigur.

Voi nota in ordine cronologica inversa mesajele, pentru ca asa „face sens”.

Here we go:

Alex

12 aprilie 2008: Dragostea mea!

16 februarie 2008: Iti multumesc ca existi in viata mea. Fara tine mi-as fi imaginat ca suferinta se reduce la un examen ratat sau la o durere de dinti.

12 ianuarie 2008: S U F A R

7 decembrie 2007: e ceva din „9 songs” in despartirea asta muta intr-un taxi. Doar ca melodiile au fost proaste si n-au fost 9, soferul a fost idiot, iar dragostea… 🙂

17 noiembrie 2007: Te urasc! Aaa, ca te iubesc nici nu mai conteaza.

7 octombrie 2007: Probabil ca o sa ma distrugi. Candva o sa-ti poti trece asta in CV

5 octombrie 2007: Sa stii ca, one day, o sa te fac cea mai fericita fiinta

18 septembrie 2007: Crede-ma ca Totul despre sex va expira inaintea sentimentelor mele

17 septembrie 2007: Textul asta n-ar trebui sa ti-l servesc: mor sa fiu cu tine

31 mai 2007: Am ajuns. Am fost tare, amuzant si coerent, au zis aia d acolo :). Pui roz, te iubesc de mor. Ai grija la cafea dimineata sa nu ti se faca rau.

Voi comenta doar atat acum: Alex (daca nu cumva a copiat textele dintr-o carte care a luat „Nobelul pentru indragostiti”) e omul care iubeste prin cuvinte asa cum nu am auzit sa iubeasca vreodata cineva. Asa cum ar fuckin’ face bine sa inteleaga toti barbatii din lumea asta sa iubeasca. Ca e singurul mod.

Iti multumesc.