Istoria rescrisa a termopanelor

***

Vreau sa-mi pun luni, la prima ora, termopane
in inima.

Dar, stai!

Cand vine primavara, vine
si curatenia de Pasti,
sfintele sarbatori, in care praful se sterge cu religiozitate
de pe toate mobilele si organele
de suflet.

cand ajunge primavara,
odihnita, ii dau un cot geamului intepenit
il deschid pe furis
cu smecheria aia ce-l face sa stea
inclinat pe verticala.

scoate un sunet aiurea,
batranul, deja, termopan
si se aliniaza cuminte
perfect perpendicular
pe miezul inimii.

Poc!

Jos – perfect etans.
Si sa vezi…

cum se inghesuie pe unde pot
cine stie, putine flori zapacite
hai da’ daca si ceva parfum de fluturi dungati
si, Doamne ajuta,
isi mai fac loc si cateva saruturi

de pe buzele tale.
care, spunea poetul,
au tresariri ce rescriu istoria.