A walk to remember. Mirabela.

De multe ori in viata esti prea plictisit sa iei deciziile alea mici care te pot scoate din rutina de cacat, care iti pot da sansa unui neprevazut. Neprevazut care te face sa simti ca ai viata in venele amortite.

In seara asta (pardon, luni seara. multumesc cititorilor atenti) am luat una din acele mici decizii. Iesisem pe Republicii ca sa ajung la un magazin sa iau Vanish si ceva suc. Mi s-a sugerat inca din casa sa iau niste schiuri, ca ninge urit, dar am zis nu. Vreau provocari. Pe schiuri ar fi prea usor.

Cand trec la Oncologie (pentru necunoscatori – ca sa o iau tot inainte pana la magazinul din Hasdeu), vad un barbat intre doua varste la brat cu o fata oarba.

„Nu coborati Republicii cumva?”, intreaba el. „Nu, merg tot inainte”, zic. „Ca fata ar fi avut nevoie de insotitor pana jos, in statia de autobus”. „Hm… ok. Merg eu cu ea”.

Si cobor cu fata. O cheama Mirabela. Are voce vesela si imi urmareste privirea, chiar se uita la mine. Are ochii deschisi, nu ca cei mai multi care nu vad deloc, asa semiinchisi. „Din reflex fac asta, urmaresc oamenii cu privirea, mi-a ramas in instinct. Mi-am pierdut vederea la 21 de ani. Pana atunci aveam miopie, s-a tot agravat… pana s-a desprins retina”. Dumnezeule. „Auzi, eu am nervul optic defect din nastere. Nu vad aproape deloc cu ochiul stang”, zic. „Daca nu ti se agraveaza e in regula. Cred”. Mda.

Ma tine de brat. Are baston, desigur. E din Targu Jiu. Si-a luat apartament in Manastur, lucreaza la un salon de masaj. Coboara de la Oncologie, unde a fost sa isi viziteze o prietena. Cancer uterin cu metastaze osoase. Ultimul stadiu. „Si l-a descoperit la un control de rutina. Nu o durea nimic”. As always. „Avea 28 de ani cand l-a descoperit”. Ca sa vezi coincidentza. Funny funny life.

Trecem strada. Un timpit trece cu masina pe rosu, in viteza. „Retardatule!”, ii strig, amical. Nu credeam sa ma responsabilizez asa agresiv in 5 minute. O tin strans si imi doresc sa ii dau caldura, sa se simta protejata.

Ajungem pe Napoca. Zice ca se descurca singura de acolo. Ii zambesc. Poate ma vede ca ii zambesc, intr-un fel numai de ea stiut.

Inainte sa ne despartim imi ureaza sanatate. 🙂

Nu am aflat nici unde lucreaza, nici nu am numarul ei de telefon. Poate e mai bine asa.

Anunțuri

2 gânduri despre „A walk to remember. Mirabela.

  1. amu, ca e sarbatoare pentru bobor, am zis sa vad niscai din linkurile celor pe care ii am in mess, de dor, de-oi intelegecum se sarbatoresc.
    mai zilele trecute, un prieten descrie o intamplare asemanatoare. fara zapada. barbati – orb si neorb (ramane de vazut care, cum). voi, ca fetele, stiti de la inceput.
    povestea lui m-a facut sa scriu un pic. alt fel de dor. citind aici, simt la fel. permite-mi sa impartasesc un fragment:

    ghid pentru vazatori

    contine:
    – tratat despre folosinta ochilor
    – 40 de retete de post de vedere
    – patru pasi pentru a deschide usa
    – usa bine dotata

    1. gaura cheii
    flutura des din pleoape ca sa zbori
    pe furis priveste sufletul deocheat
    genele lungi lumea lungesc
    ochii migdalati pomul de zarzar
    ocheadele tintuiesc ochitul
    din privire se face ivire
    ochi pironiti, crucificare inseamna
    cei in crucis, semn al cruciadei
    ochi creduli, necredinciosului

    despre sasii nu se poate spune nimic

    2. zavorul
    privirea lunga te alunga
    privirea scurta face viata multa
    cea umbrita, umbra pamantului face
    lumina ochilor nu face umbra
    privirea senina nu e luminata de lumina
    lumina prea multa orbeste
    o buna vedere face lucrurile vizibile
    vizibilitate e dupa cat de departe vezi
    revedere, acelasi lucru cu alti ochi

    omul are doi ochi, dar nu e musai luminat

    3. cheia
    nu exista ochi mijlocii
    ochii mari nu te fac sa vezi mai mult
    ochii mici nu te fac sa vezi mai putin
    ochii sunt suprafete rasturnate
    ochila exista ca fat frumos sa aiba ochi frumosi
    nu exista ochi nepotriviti pentru a vedea
    ochii care vad nu se mai uita
    cei care nu se vad se ochesc
    orbii sunt nevazatori pentru cei care vad

    daca omul vede cu ochii, de ce se cheama a vedea si nu a ochi?

    4. clanta
    uitatul la ceva nu te face sa uiti
    cand te uiti, uiti sa privesti
    a uita – conditia iertarii; uitatul, semn inger
    nevazatorii tot doi ochi au
    privirea fugara te apropie
    privitul in graba face lumile sa moara
    omul cu ochelari de cal priveste tot inainte
    unii se uita, altii pun mana
    omul poate sa puna mana fara sa se uite

    nu trebuie sa fii neaparat orb ca sa nu vezi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s