Jurnal TIFFizat (ziua 2)

Vaaai si cum am stiut ca nu o sa am energie sa scriu…

Dar o poza, doua mai bag pana imi revin. Iacata-ne:

Anunțuri

Jurnal TIFFizat (ziua 1)

Ieri am decis ca tare bine ar fi sa tzin un jurnalutz zilnic in timpul TIFF.

Pentru ca nu o sa am timp, dar mai ales chef sa stau minute in sir in fatza laptopului pentru asta, probabil zilnic vor aparea, schematic, cateva idei musai de notat din ziua respectiva.

Idei adica intamplari. Stari. Zambete. Minidrame. Bancuri. Orice.

E un pic egoist, ca o fac in primul rind pentru ca atunci cand voi citi, peste o luna let’s say, sa zambesc citind cate un rind simpatic care imi va aminti de lucruri.

Daca va va placea va fi minunat. Daca nu, permiteti-mi aceasta jucarie de 10 zile.

Bun, sa incepem:

– nu am ajuns la gala de deschidere, ca eram obosita si cadeam de pe picioare (thank you, Gotiu, thank all the rest of you that contributed, including God and me)

– am realizat ca nu am haine TIFF pentru vremea asta ploioasa. ba nu, mai grav, am o multime, ca doar alea ma reprezinta. dar is la categoria „murdare care nu se pot purta”. pfuaaaa si atuncia am zis musai sa ma inveselesc. ce a iesit vedeti mai jos.

– cand am aparut la cocktailul de la city plaza am remarcat cu o nepretuita bucurie ca dragul Chiri parca era varianta mea masculina. Parca ne vorbiseram cu palariutzele si cu turcoazul si cu tot. Reintalnirea a fost minunata si ne-am fericit reciproc cu cele mai frumoase poante si jocuri copilaresti. si cu barfe de fete mainly.

– la cocktail nu am putut savura nicio conversatie, si nici macar un pahar intreg de vin, ca a fost mult de lucru, de dat texte la tipar si tot felul de lucruri interesante.
stand in hol si lucrand ca apucata, la city, aud „doraaaa”. na frantz, imi zic, si ridic capul. era chirila, intr-o dispozitie tare prietenoasa. pacat ca m-a prins pe mine intr-una extrem de aricioasa. „vin in oras mai tarziu, dar am venit de pe drum, is murdar, merg sa ma schimb”, zice omul. „dada, du-te, da daca tot te schimbi, baga si un dush, zic eu”. mda.

– am mers in my way, o inghesuiala sora cu cea din autobus. transpiratie care nu imi place, oameni grashi si ieftini care faceau poante expirate si mult orgoliu. ne-am carat.

– cand am intrat in diesel parca puteam finally respira. ne-au intampinat si niste voci prietenoase, ale lu kiri, bucurenci, chirila si altii asemenea. a venit si preda si andreea si o multime de lume dragutza.

si de-aici totul a fost perfect in imperfectiunea lui. chiar si mersul la baie cu lavi si poseta ei care-nu-stim-cum-se-tzine.

discutiile despre vinul ca act de cultura :), despre toamna patriarhului, despre neintelegeri ale orientarilor, despre slabiciuni si inele de prost gust, despre miserupism afishat si despre „plot 1”.
am vazut asa: oameni curiosi de altii, oameni pretiosi si goi pe dinauntru, oameni falsi si tematori care afiseaza o sigurantza de sine ce ma intristeaza. oameni calzi si frumosi. oameni tare singuri si care cred ca a vorbi in neologisme inseamna sa fii interesant. oameni.

– am un nou cocktail preferat – margarita. cred ca pana acum il evitasem din cauza paharelor pretzioase din care se bea. mi-era frica sa nu le sparg si mi se parea ca sunt prea de pitzipoance. dar cocktailul e delicios.

– am atatea lucruri de facut si de cunoscut, atatea stari de experimentat, filme de vazut si interviuri de luat incat poate doar cel mai bun gadget organiser ma poate ajuta. daca mi se implanteaza direct in creier. odata cu o supradoza de calciu-magneziu-imunitate.

iaca primele poze (mai urmeaza si altele tot de ieri, nu va agitati):

Acum ma duc la ziua lu Lavi frumoasa si apoi vedem noi. Asa ramane 🙂

TIFF ma vrea. Il voi onora. Ii datorez asta.

In fiecare an, asa cum am (avem) o depresie post TIFF , am si o stare pre TIFF.

In primul rind in anii anteriori aveam o emotie si o „expectancy” sora cu cea pe care o ai in aeroport sau in gara, cand iti ajunge iubitul acasa dupa mult timp.

Si tot in fiecare an TIFFul, prima zi, ma prindea nepregatita. Ca si cum ar cobori iubitul din cala avionului si eu as sta toata frumoasa, superba, luminoasa si minunat aranjata… dar cu un muc in nas. Enorm si verde, care eclipseaza minunatu-mi chip si trup.

Bun, dar anul asta nu e doar un biet muc, care in anii trecuti trecea de indata ce luam kleenexul si il stergeam delicat.
Acum e o mucoasa – hai sa o numim „situatie de viata”, care mi-a furat creativitatea (ca de-aia nu am mai scris) si seninatatea si buna dispozitie si tot ce am bun si frumos.

Si asa, cand „i’m just a shadow of the man i used to be” (fenx, freddie), asaa nu e permis sa intri si sa te implici in TIFF.

Big no no! pentru aceasta atitudine. Ma huiduiesc singura, imi arunc singura rosii si oua stricate pe scena. Pentru ca la un spectacol breathtaking, trait toata viata cu tot sufletul, e o rusine sa intri in TIFF asa.
Ca o bleaga pe care o poti confunda cu un perete daca nu esti atent (cum spuneam aseara despre o distinsa domnisoara, asa cum sunt majoritatea domnisoarelor. foarte distinse NOT. care poate-s plate de la apa pe care o beau, nu stiu, o sa fac un research).

Dar nici macar bleaga nu-s, ci obosita si trista si scarbita. Si asa, cu aceasta inacceptabila atitudine, nu e de mirare ca as putea fi „hors concours” by default, cum ma tot amenintza Gotiu.

Bun, deci acuma ca mi-am expus toata faza pot sa spun poanta? Hai, pot, pot? Ok, merci.

Poanta e ca in tot mucusul eu tot eu sunt, at the deepest core. Si ca faptul ca i-am permis „situatiei de viata” sa ma afecteze e doar vina si greseala mea. Pe care mi le asum, dar care nu au voie sa interfereze cu superbul TIFF. Cu lucrurile si intamplarile lui frumoase. Pentru ca el ma merita si ma vrea, asa ca trebuie si eu sa il merit. Ii datorez asta.

So… in amintirea genialei coincidentze TIFF 2004, respectiv 2005 (pe care cativa o stiu), sa ne amintim de cliseul definitoriu:

P.S. Pentru cei care se ingrijoreaza rau de tot pentru „Dora”, a reassurance: Rochiile sunt pregatite, partial. Nu toate cele pe care mi le doream, though. Farmecul, frumusetea, ochii acvamarini sunt la locul lor. Mersul imi va fi la fel de flu flu. Discutiile tot amuzante vor fi. Zambetul e tot smecheresc. Si fumez la fel de fascinant.
The mucus couldn’t make all these go away, although it tried hard enough.