Ramai cel mai frumos, te rog

Mihnea a inceput, acum o vreme, rubrica „o poezie pe zi”. Nu m-am bagat, ca nu voiam sa-mi expun propriile versuri, nici ale mamei, la momentul ala, poeziile altora nu imi era la indemana sa le postez… de fapt nici nu mai stiu de ce, exact, nu m-am bagat.

Dar azi am recitit de pe foi ingalbenite si aromate, ce scria un baiat – cum nu mai exista altul – la 16, la 19, la 20 de ani cel mult. Si am zis cu toata hotararea „hai”. Nu sunt versuri, dar sunt niste vorbe atat de in mine, in vene, in miocard, incat …

Ele nu au fost niciodata scrise pentru a fi publicate.

Ar fi, insa, pacat sa nu fac asta.

(A se citi cele de mai jos pe urmatorul fundal sonor. Motivele sunt de relevantza in context, nu neaparat de compatibilitate cu versurile. Asadar PLAY ):

 

 

 

„in momentul in care imi vorbesti, parca, dinauntru, se intampla si nu am curajul sa deschid ochii sa nu vad, ci sa simt. si asta nu numai cand esti aici sau sunt aici. ci si cand ma gandesc. e aproape la fel. esti aproape aici desi esti acolo. esti aici unde tin mana stransa pana tremura si transpira, esti acolo unde eu cu mana nu pot pipai. nu cu mana pe care mi-o strangi tu, ci cu mana cu care te mangai eu cand dorm sau stau doar cu ochii inchisi. te iubesc si asta e. nu pot sa ma tai si sa te scot din mine. as muri. pe loc”

(18 februarie 1999)

ti-am hasurat umbrele
care imi mangaie noaptea trupul crispat
ti-am lipit petale
pe buzele desenate pe toti peretii
si totusi
te prabusesti pe mine
noapte de noapte
si te ridici discret dimineata
cu picioarele si sanii umezi
cu circumferinta care ma sufoca

esti cea care imi crapa pielea
esti cea care imi picura apa in ochi
pentru ca sa am eu
in timpul orelor tarzii
cand nu stiu cu ce sa mai plang

uita de geamul prin care ma vedeai uneori
muta-ti piciorul ca pe un pion sau
o regina
muta-l pe alt program mai
fastuos, delicios,
unul care aluneca mai mult
si mai usor

……….

Spune-mi cum se scot lucrurile din coaja
Intreaba-ma de ce cad din stea in inger
din inger in pamant
din pamant in molecula
din sambure in fir de par
de ce samponul nu spala colturile?

Da-mi un nume si transforma
fumul in covor si ploaia in roze
lasa-ti genele lungi sa ma sugrume
si ineaca-ma in imensele tale
Pupile mirate.

…..

Da, iubito,

ai plecat pe urmele vagi
ale diminetilor din mine
ai stins ultimul felinar
de pe calea lactee
ai invins primul fluture
care ti-a dat ameteli

Cand mana mea se scufunda intre
degetele tale lungi
Imi apare o lacrima timida pe piept
si urla disperata dupa un pui
de somn si de deshert
si de mahmureala care
satula de cearsafuri
smulge insigne si
lentile de contact
de pe ochii vulnerabili
de copil nenascut

„Si ma doare cand vad cat de mult vrei sa te dezlipesti de mine. Nu ti-e frica sa ramai fara piele?”

„Si poate nu e prea tarziu. Pentru ca tu nu m-ai vazut plangand destul. Pentru ca nimeni inca nu ne-a oprit si luat Marile Sperante Obosite. Eu oricum o sa te iubesc mereu. Orice vei fi sau vei vrea”

Dragostea – o viziune economica

Dintotdeauna mi-a placut sa explic lucrurile de prin viatza asta a noastra in termeni importati din economie. Asa cum „baietii” fac mai tot timpul analogii ale unor situatii de viata cu cele din fotbal.

Si asta nu trivializeaza lucrurile si nici nu le face mai simple. Doar le schematizeaza. Ceea ce ne da iluzia ca le-am putea rezolva :).

Bun, gata cu atatea pregatiri. Here we go (nu suna mai bine decat „sa purcedem”, Mihnea? 🙂 ):

El ofera cantitatea X (e recomandat a se citi „calitatea X”). Ea ofera cantitatea Y.  Desi Y este mai mic decat X, el in continuare ofera X, in speranta (subconstienta) ca i se va intoarce intr-un timp T o cantitate comparabila cu cea oferita.

Deocamdata el se limiteaza la a cere Y. Ii e bine cu Y. E suficient. Il face fericit.

Timpul T se scurge. El primeste tot Y, ba chiar o cantitate Z, mai mica decat Y. Intre timp, el ofera X, X+1, X+19.003, etc.  Ajunge sa dilate timpul T, pentru a-si prelungi timpul de a spera. Dar dupa o vreme ajunge sa isi dea lui insusi deadlineuri dupa care sa nu mai spere. T-uri partziale pentru a primi ceea ce ofera.

Se ajunge, dupa n+1 deadlineuri, la concluzia comuna ca nu va primi ceea ce ofera decat daca va astepta un T nelimitat. Si nici atunci nu e sigur.  Si nici nu se stie in ce conditii. Iar el nu e un sfant, sa dea la infinit fara sa ceara.

Sau sa mai scada din X-ul oferit? Sau sa se multumeasca cu Z? Pfuah, tocmai el?!

Decide sa plece.  Si-ar fi plecat. Daca n-ar fi existat acel unic factor perturbator al schemei perfecte.  El inca o iubeste pe ea. El este inca indragostit de ea.

Asa ca se duc naibii si microeconomia si rezervele mondiale de lacrimi si instinctul de conservare.

Vezi ce simplu e totul?

Q.e.d.

NOTA: Printre randuri este recomandat a se adauga cuvinte precum: certuri, plinsete, nopti albe, dragoste, despartiri, impachetari, despachetari, mangaieri, zambete, ulcer, degete pe frunte, picioare impreunate, szerrretlek. avem ceva formidabil, nu renuntza la noi. order of the unified heart, the one. szia.