O lesbiana in disguise, violul identitatii si verisorii gemeni: lacrimile si tristetea

Sandalele mele sunt rosii, sunt rosii – legume, si pe masa, margelele mele sunt din ce in ce mai verzi si roz, el e bun si rau, dar mai mult bun, ana inca are mere… dar eu sunt tare trista.

Inainte sa iasa in lume, lacrimile mele fac o reverentza fatza de tristetzea mea. Un gest, nu-i asa, empatic si respectuos, ele avand acelasi stapan si aceleasi – aparent, cauze. Lacrimile si tristetzea mea sunt verisori primari. Sunt verisori primari gemeni.

Sunt trista ca nu sunt in stare sa scriu un text pe blog de aproape o luna. Nu orice text, ci un anume text. Niste ore pe care le-am trait ca pe un scurt metraj devenit mediu metraj cu secventze de Oscar (c)*. Cand realitatea a devenit un film fascinant. Colorat. Alb-negru. Plin. Bubbly. Iubit, ireal si carnal in acelasi timp.

Enough with the teasing:)). Nu pot sa il scriu deocamdata si gata. Am foaia cu notitele. Initial cica nu il scriam ca uitasem foaia acasa si, nu-i asa, cum nu am mai dormit acasa… Apoi am luat foaia la mine si tot nimica. Eram ba prea stresata, ba prea ocupata. Prea obosita, prea moale, prea incalzita, prea rece, prea nicicum, prea pilita (vai, da, news flash: sunt om:)) ).
„Prea” a devenit un fel de axis mundi al starilor, care se invarteau in jurul sau ca niste muste in jurul unui bec galbui sau ca niste tarfe in jurul unui cocalar cu ghiul si unghie lunga la degetul mic.

Si pentru ca nu ma lasa inima stilistica si content-uala sa nu scriu ceva concret, iata, dragutzeilor:

***
Merg la casa de schimb valutar la Sora. Casele de schimb sunt un fel de „a girl’s best friends” in cazul meu. Si nu pentru ca as avea iubit in Spania la capsuni (nunu), ci pentru ca primesc niste bani strainezi de la ai mei uneori si e o placere sa vezi cum se imputineaza si tu nu ai platit chiria. Nu tu, eu:)).
Bun, si vad la casa de schimb un buletin pierdut, afisat acolo. O tipa din Reghin, fatza acceptabila, 22 de ani. Mi-ar putea fi copil, daca as fi un pic mai matura eu.
Ochii verzi, ochii verzi, niciodata sa nu-i crezi. Tipa avea ochii verzi, nu eu aberez. Zic, uite o fata care chiar arata de 22 de ani, nu ca hoaspele actuale care la 22 de ani arata mult, dar mult mai rau ca moi.
Ajung o saptamana mai tarziu la aceeasi casa de schimb. O fata astepta buletinul. Era chiar EA! Eaaaa. Ea avea o piele harshaita, forjata, cum ar spune prietenii mei tzarani ca mine. Solarizata, forjata, cazuta, multa, peste o carne la fel de multa si la fel de dizgratioasa. Fatza, ei bine… fatza:((… era trecuta prin doua razboaie mondiale, un razboi rece, unul exclusiv religios si unul de cartier.
Nu ma intelegeti gresit: nu sunt un om care are grija prea multa de fatza si de corpul lui. Fac dus, baie, uneori ma dau cu crema, uneori”aplic” rimel si gloss, la ocazii (:)) ) ruj, ma epilez si… cred ca aici se termina totul. Bine, imi tai unghiile si porcarii de genul. Nu sport, nu cosmetica, nu solar, nu peeling (bine, mama, o data:) cand m-ai aproape fortat).

Dar nu asta e point-ul. Bai, m-am timpit eu sau fetele arata lately mult mai batrane decat sunt? Lalai, obosite, etc samd. Ce dracu, ma? Am 28 de ani si cand mi se spune ca arat de 22 imi vine sa zic „Nu! Alea de 22 par de 48!”. Sa nu se inteleaga, dar vai, ca sunt lalaie si obosita si cazuta. Sunt fresh ca o floare de cais. Eu la varsta lor eram „flu fluuu flyyyy like a bird in the sky” atata de proaspata eram. Bottom line: nu stiu ce naiba mancatzi, ce betzi, ce fumatzi, ce fel de sex faceti, ce ganditi (scuze pentru jignire) dar daca tot va imbracati cu maieuri cu vedere larga si pantalonasi la buza bucilor, apai bagati un pic de senzualitate si freshness in voi!

***

De ce poarta chelnerii si mai ales chelneritzele ecuson cu prenumele lor pe el? in contextul actual de 2008, la fast fooduri sa zicem, vedeti vreo situatie in care o strigi pe nume pe… „Manuela” sa zicem, fara sa faci misto, fara sa fii muci de beat, fara sa vrei s-o agatzi? De ce i-ai zice pe nume? Daca ajungi client fidel oricum ii afli numele si e si mai fun daca ajungi sa discuti cu ea/el si asa il afli. Ecusonul creaza o intimitate falsa si fortata, ca un fel de viol al identitatii. In care „nu” a insemnat „da”, desigur ca da. Ma scuzati, e parerea mea.

***

Sa fim bine intelesi (nu, Gutza, nu e un plagiat:) ): nu sunt o feminista. Cei care ma cunosc pot sa depuna marturie ca, de fapt, sunt o misogina. Ma rog, asta cred ei. Si eu, de alfel, dar nu conteaza asa mult.
Insa nu pot sa nu ma revolt la cazuri individuale, precum cel in care o femeie merge sa manance sau sa bea o apa plata, o bere, un suc… sunteti pregatiti?… SINGURA. Da, cand o femeie merge singura e musai o problema. Daca femeia arata bine, problema e SI mai mare. Totul devine ilogic. Absurd. O absurditate a lui Ionesco pusa in scena in jegosenia unui local cu scaune de plastic arse.
„Cum pana mea, ma fratzica? Aia, ma, n-o vezi? Uita-te, bai boule, la ea. Buna rau! In ciuda p**ulii! Cum dracu o ajuns sa manance in Speed singura, la 12 noaptea? O lasat-o barbatu? Ii lesbiana oare?” Sau alte discursuri pe aceeasi idee.
Si (ca) sa dau un raspuns: nu, nu m-o lasat el, barbatu’. Ii acasa si citeste sau sta pe buda. Sau nu exista. Sau nu ma intere. Lesbiana nu sunt si nici nu am o problema de relationare. Cu femei sau cu barbati. Din contra. Dar sunt un om care uneori are chef sa manance singur in oras, cu ziarul lui, cu cafeaua lui, cu gindurile lui, cu hedonismul lui urban. Ce dracu, nu ati vazut „Sex and the City”?:)) Si cand ziceam ca e incultura crasa nu ma credea nimeni :(.

Singura mea intrebare, profunda, analitica si sintetica, primordiala si finala: De ce?

***

Cine e pregatit sa fie sincer cu el? Cine? Aud? Bun, deci tu.
Cand vine la tine un autodeclarat surdo-mut si iti lasa biletelu cu „da-mi 50 de bani sau 1 leu sau ceva de mancare” si il vezi imbracat ok si nehandicapat… nu te-ai gindit nici macar o data la urmatorul scenariu?:

arunci biletelul cumva pe jos. il scapi cica. el trece si nu il vede. il strigi cand e cu spatele: „heeei, ti-ai scapat ceva!”. oare sunt atat de antrenati incat sa nu reactioneze? oare sunt atat de antrenata sa fiu cinica?:))

UPDATE: Am fost medaliata. Aflati la comments de catre cine, ca „de ce” e clar:))

Iat-o pe superba:

Mi-au fost recunoscute meritele