Se face tot mai tarziu

Frumos am vorbit ieri cu Mihnea despre o carte de care mi-a facut tare mare pofta (vedeti acolo despre ce e vorba) si am ajuns, tzoc poc, pasind maruntzel, la niste concluzii pe care adesea le etichetez drept „pseudofilosofii de zi cu zi”, ori „e-mini-teorii”. ori cum imi vine la gura. stiti teoriile construite ad-hoc, in timpul unei conversatii pe mess, in timpul sorbirii unui ceai cu un prieten, in timpul savurarii unui pahar de orice cu cineva care te invita la gandit? le stiti. alea-s! ma rog, nu stiu daca-s asa bune ca ale mele. hahahaha.

trec adesea cu vederea e-mini-teoriile mele. de multe ori nu le dau importanta pe care o merita. uneori nici nu observ cat de bine s-au conturat. cat sunt de simpatice, destepte si cum, uneori, frizeaza genialul, nu-i asa? 🙂 de data asta am zis ca nu le ignor.

despre carti: il rugam pe Mihnea sa-mi imprumute cartea despre care scrisese, iar el ma ruga sa am grija de ea. moment in care presiunea aplicata apriori m-a facut sa renunt la a o imprumuta. astfel ca mi-o voi cumpara (am incercat aseara si asta a fost, de altfel, apogeul serii: gandul ca o voi rasfoi. ma rog, n-a fost sa fie deocamdata 🙂 ).

si-am zis: ce face diferenta intre cartile pe care le imprumuti si le inapoiezi si cele pe care le cumperi? Hop, mai bine copiez de ieri, ca bine le-am crosetat semantic: „le iau cand le simt ca vor fi alea care vor fi recitite, redeschise, regandite. nu le iau musai pe alea pe care le simt doar bune, foarte bune, geniale ca scriitura. ca sunt multe asa, dar pe care nu am mai simtit nevoia sa pun mana a doua oara. sunt unele care imi dau senzatia aia ca tabloul lui dorian gray. stii? daca le-as redeschide mi-ar „redeschide” niste trairi, niste oglinzi, etc pe care le vreau inchise.
Mihnea: – pentru unele nu suntem copţi, pentru altele e prea târziu.
Dora: sincronizarea la cititul unei carti e esentiala. am pierdut multe asa. nu eram pregatita, nu erau ele pregatite…”

si de aici s-a ajuns, nu se stie exact cum si de ce, … la tristete. totusi, tristetea. 🙂 e o stare mult-prea-hulita. asa cum e considerata adesea, tot pe nedrept, apanajul inteligentzei, al profunzimii. ca, daramite doamne :), daca esti trist musai esti ganditor, iar cand razi, necesarmente esti superficial. o dihotomie de analizat cu alta ocazie :). insa! sa revenim la tristetea condamnata.
ziceam ieri:
„dar stii diferenta intre tristete distructiva si constructiva? o stii. asa cum „nu mai plange” e asa o porcarie uneori. fiindca e ca si cum ai zice „nu transpira” cand ti-e cald si, in mod firesc si necesar, transpiri. tristete care elibereaza, clarifica.
Mihnea: nu tristeţea, plânsul eliberează
Dora: plans exterior, interior. e ok. mie nu mi-e teama de starile alea defel. stii de ce stare mi-e mult mai teama? starea aia aproape de manie. o constanta isterie mentala, hiperactivitate, zambete, bancuri etc. doar de groaza de a te opri. ca stii ca atunci cand te opresti te prabusesti.
Mihnea: dar rişti să intri acolo?
Dora: cand ma simt in starea de care ziceam, nu o las sa progreseze. ii caut cauza. ca de obicei e o buba care te face sa o acoperi cu hahaieli, cu hiperactivitate, etc. si daca o caut intr-un stadiu incipient e ok”.

si uite cum am descoperit (ma rog, stiam, dar nu constientizam), ca nu degeaba mania exista in dubletul deja celebru „maniaco-depresiv”. s-avem, s-aveti grija, prin urmare, ca echilibristica sa fie mai mult echilibru decat istica. pam-pam!

si de aici am trecut cu Mihnea la ce ma mai bucura. aici am ramas restanta cu enumerarea. ca incepusem sa-i spun:

„aaaah. muulteee. muzici. telemea dulce cu ceapa verde in timp ce citesc vreo revista pt femei. si multe alte minunatii mici de tot. o bucurie va mai fi cand in sfarsit o sa ma apuc sa fac sport regulat”.

derizoriu? trivial? la urma urmei, de cate ori in viata iti cumperi casa visata, curtea minunata, masina vietii, ma rog, ceva mare, esential si indelung dorit? la urma urmei de cate ori in viata te indragostesti de „the one”, de cate ori te casatoresti, iti botezi copilul, de cate ori e ziua ta cu super-mega-surprize, de cate ori mergi in calatorie prin lume, in Brazilia, Vanuatu sau Malaezia? de cate ori intalnesti un guru spiritual, de cate ori ai revelatii divine? nu de foarte multe.

asa ca statuez: micile minunatii nu sunt accesorii ale bucuriei generice. nu sunt acele „treaca de la mine, sa fie si-astea simptome adiacente ale fericirii, daca tot nu am acum altceva major in viata”. nu, nu, ele, micutele, sunt corpul ei, ale fericirii-totale-si-plenare. marile evenimente, asa cum le vede lumea asta, nu au cum sa se intample des. dar stiti de ce? ca ar deveni mici. si poate ca sunt si putintel periculoase. fiindca, nu-i asa? la o mare fericire, o mare drama. la o ceapa verde cu telemea… maxim un pic de mucegai. 🙂 si uite cum ni se clarifica treaba cu echilibrul si echilibristica.

dar si despre asta, in curand, dragii mei. in curand cred ca revin incet, incet, ca prea am avut multi oameni care au intrat zilnic in ultimele sase luni, chiar daca n-au gasit nimic nou 🙂

cado:

Anunțuri

2 gânduri despre „Se face tot mai tarziu

  1. Tot mai tarziu. Si de cele mai multe ori pare ca este vreme, ca timpul are rabdare. Pana intelegi ca nu este asa.

    Si echilibrul, nu istica, este adusa de o fina balanta dintre bun si rau. Nu bine si rau, sa nu confundam. Raul asta stigmatizat de toata muzica buna de la radio si de filme si, nu-i asa, de carti.

    De bine, de rau (sic) ni s-or mantui si sufletele, da’ hai sa vedem ce-i de trait si simtit si facut pana atunci. Si cui are de moralizat, le-om zice si lor ‘de ce ai venit sa ne tulburi?’

    Si ne hahaim si ne mai oprim si ne mai si prabusim. Si ne ridicam si iar hahaha si tot asa, tinand linia aia subtire si taioasa de echilibru mult si putina istica.

    Hai gata, mai lasa prostiile si pune si tu mana pe-o carte 🙂

    Bine ai revenit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s