Jurnal TIFFizat (ziua 5)

meet Barmak Akram, regizorul „Kabuli Kid” (ce sa fac daca Grozea apuca sa scrie si eu am tolba de povesti pe care numa nu apuc sa o povestesc? 🙂 )

Filmul mi s-a parut slab de tot, dar dupa vreo 8 ore petrecute cu Barmak, am inteles mult mai multe. Pe scurt: trebuie judecat in contextul Afganistanului, care ii ofera toate circumstantzele atenuante din lume.

Dupa o bere in My Way, cu musafirul lasat in grija (Chiriiii, te-ai culcaaaat?), am mers la un bar cu tigani si unguri care cantau minunat la vioara si vocal. Intr-o alta incapere, doua fete aveau voci de gagici din filmele lu Bregovic. Le-am chemat la noi la masa si a iesit o super cantare. La un moment dat s-a dat „cuvantul” fiecaruia de la masa, sa cante pe rand.

„Na es ez a csavo afganistani, te dora?” „igen, te zoli” „ha enekeljen akkor valamit onnan”. „barmak, est-ce que tu veux chanter un chanson traditionel d’afganistan?” „biensur”.

na si am auzit o varianta ultra faina a unei piese despre o gagica din popor, nobody knows who she is, pe nume Jamila. Cu percutie improvizata – Barmak in lemnul mesei, noi pe sticle, pe cutii de orice. Pana a venit batranul uricios, patronul crasmei, sa ne zica ca ii galagie. Bine ca la melodiile unguresti n-o fost.

„ook, j’irai
tot in seara aia, i-am facut cunostinta lui barmak cu lavi si izi si cu niste cantareti/dansatori japonezi, plus dani si csongor din ungaria. la un moment dat in cursul serii, la masa se vorbea engleza, franceza, maghiara, romana, japoneza. si afgana, daca s-ar fi apucat barmak sa vorbeasca singur.

apoi ne-am plimbat mai multi prin parc unde am ris bine de tot („city hall and press, we don’t give a fuck about police” 🙂 ) si am cantat la ceva… nu stiu cum ii zice, instrument muzical din ala mic de metal ce il pui la gura si il strunesti cu degetul si vibreaza pe note.

apoi am mers acasa si, la o ora mica de tot, mi-am organizat programul pentru azi – ziua 6. despre care veti afla maine.

this is what i call fun.

pozele nu-s tare fun, ca-s de la discutie despre musulmani, jihad, vaduve afgane si familii regale. ultima e ca sa ma laud cu cearcanele mele, care-s mai faine ca ale lu Elena Basescu. Nie nie nieee!

voila:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s