TIFF ma vrea. Il voi onora. Ii datorez asta.

In fiecare an, asa cum am (avem) o depresie post TIFF , am si o stare pre TIFF.

In primul rind in anii anteriori aveam o emotie si o „expectancy” sora cu cea pe care o ai in aeroport sau in gara, cand iti ajunge iubitul acasa dupa mult timp.

Si tot in fiecare an TIFFul, prima zi, ma prindea nepregatita. Ca si cum ar cobori iubitul din cala avionului si eu as sta toata frumoasa, superba, luminoasa si minunat aranjata… dar cu un muc in nas. Enorm si verde, care eclipseaza minunatu-mi chip si trup.

Bun, dar anul asta nu e doar un biet muc, care in anii trecuti trecea de indata ce luam kleenexul si il stergeam delicat.
Acum e o mucoasa – hai sa o numim „situatie de viata”, care mi-a furat creativitatea (ca de-aia nu am mai scris) si seninatatea si buna dispozitie si tot ce am bun si frumos.

Si asa, cand „i’m just a shadow of the man i used to be” (fenx, freddie), asaa nu e permis sa intri si sa te implici in TIFF.

Big no no! pentru aceasta atitudine. Ma huiduiesc singura, imi arunc singura rosii si oua stricate pe scena. Pentru ca la un spectacol breathtaking, trait toata viata cu tot sufletul, e o rusine sa intri in TIFF asa.
Ca o bleaga pe care o poti confunda cu un perete daca nu esti atent (cum spuneam aseara despre o distinsa domnisoara, asa cum sunt majoritatea domnisoarelor. foarte distinse NOT. care poate-s plate de la apa pe care o beau, nu stiu, o sa fac un research).

Dar nici macar bleaga nu-s, ci obosita si trista si scarbita. Si asa, cu aceasta inacceptabila atitudine, nu e de mirare ca as putea fi „hors concours” by default, cum ma tot amenintza Gotiu.

Bun, deci acuma ca mi-am expus toata faza pot sa spun poanta? Hai, pot, pot? Ok, merci.

Poanta e ca in tot mucusul eu tot eu sunt, at the deepest core. Si ca faptul ca i-am permis „situatiei de viata” sa ma afecteze e doar vina si greseala mea. Pe care mi le asum, dar care nu au voie sa interfereze cu superbul TIFF. Cu lucrurile si intamplarile lui frumoase. Pentru ca el ma merita si ma vrea, asa ca trebuie si eu sa il merit. Ii datorez asta.

So… in amintirea genialei coincidentze TIFF 2004, respectiv 2005 (pe care cativa o stiu), sa ne amintim de cliseul definitoriu:

P.S. Pentru cei care se ingrijoreaza rau de tot pentru „Dora”, a reassurance: Rochiile sunt pregatite, partial. Nu toate cele pe care mi le doream, though. Farmecul, frumusetea, ochii acvamarini sunt la locul lor. Mersul imi va fi la fel de flu flu. Discutiile tot amuzante vor fi. Zambetul e tot smecheresc. Si fumez la fel de fascinant.
The mucus couldn’t make all these go away, although it tried hard enough.

Anunțuri

2 gânduri despre „TIFF ma vrea. Il voi onora. Ii datorez asta.

  1. sper sa nu se considere exagerat. dar prin asa multe sentimente in 3 minute cred ca numai batranul L.Cohen ma mai poate trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s