Mama, nu mai fa gurmanzi ca mine. Ca explodeaza!

– tu, creca am compulsive eating!
– da’ di ce nu este si compulsive starving?

dialogul asta s-a purtat acum cateva zile cu Tiri si ma gindeam ca nu o sa am suport pentru el. Practic, cotidian. Insa am. Din ce in ce mai mult. Suport.

Eu oricum mananc mult de cand ma stiu. Mult, des, aproape orice, oricand. Asta desi un prieten a zis ca el nu m-a vazut niciodata mancand si credea ca sunt robot. Mai, sunt robot, m-ai ghicit, dar mananc:)).

Mancatul meu des si mult etc a fost observat, desigur, si de cei din jur, care au venit cu observatii care mai de care mai simpatice pe care le putem rezuma la o replica telefonica: „alo! ma auzi? de ce iti suna asa vocea? iar rontzai ceva?”

da, rontzai. bomboane. sau ceva paine. sau o rosie. sau aproape orice altceva (minus mamaliga, caramele si inca vreo zece chestii).

bun, dar zilele trecute lucrurile au erupt ca un vezuviu culinar. a inceput cu micul dejun (care se ia dupa tigari si cafea, desigur 😦 ): banana, nectarina, iaurt. si ceva dulce, parca.

felul intai si felul doi de la catering. bun, pana aici totu-n regula.

ies de la munca. vad o cofetarie. eu nu mananc prajituri, in afara de cele necremoase. asa ca intru si insfac o broscutza pe care o musc de cap. o infulec like there’s no tomorrow.

ma vad cu dan, pe care intre timp nu-l mai suport :)). ah, intre timp mai iau o punga de chipsuri – inca o chestie pe care o detest in ultima perioada. nu am mancat o punga de chipsuri de luni de zile. pana zilele trecute.

se termina punga. vedem noi un locsor in piata muzeului (mereti de-l inchideti ca altfel dau iama!) care s-a deschis facatorie de piadina di venezia. desigur ca ne apropiem. ne luam? ar cam fi cazul. mananc DOAR jumatate de piadina de-aia, sa moara ma-sa. prosciuto crudo, deci nu scarbosenii cu colesterol :)).

mergem la terasa cu oameni simpatici unde eu beau apa. deci la lichide sunt pe panta sanatoasa. senina. bucuroasa.

ma despart de oameni si iau busul. ma lasa langa billa. alt loc in care aproape ca am jurat ca nu mai intru. si intru. cu gindul sa imi iau… untura de gisca. gaina. potirniche. orice, numa porc nu.

pe parcurs arunc in cos lucruri, hai sa le numim alimente. si mi se aprinde un super bec in cap: hai sa imi iau chestii pe care nu le-am mai mancat niciodata! hai! haaai!!! vai, ideea asta m-a bucurat ca un pom de craciun, ce naiba, ca mos craciun aproape.

ce geniala ma credeam. zburdam printre rafturi adunand mousse de canard si muschi de caprioara nu-stiu-cum (pardon, pastrama ca acu m-am uitat pe bon. e de colectie:)) ) si avocado si tofu si masline cu cimbru… si… si tot felu’ de cacaturi de genu’. vai, dar ma faceau fericita. le incununez cu neshte reviste de scandal, sa mai tai din greatza si purced la casa. unde platesc o suma oarecare (din care imi puteam lua niste pantofi frumusei, da’ chiar nu mai conteaza).

needless to say ca nu mi-am luat unsoarea de gisca/ratza/piticantrop.

bine, nu stiu cand pe parcurs, in careva zi, seara tarziu, am mancat si niste superbe pulpe de midii. afumate. am stomac tare, ca de nu… a, si am si gatit tot atunci, pe la 1 noaptea niste ficatzei minunati cu legume. pe care i-am mancat la 2 noaptea. am fost maestra. (rebit, ai fi fost mandru de mine. daca ai fi trecut peste mandrie, poate ai fi si mancat!:)) ).

si vine azi. usoara ca un pai ce se baga in paharu’ de suc, intru in sora (am mai zis ca daca se inchide alimentara de la sora ma supar? zic acuma). in dia market de la sora e jenant. e marfa de tot felu cu vreo 20% mai scumpa decat in alte parti, dar e pentru lenesi. lenesi plus fara masina. ca mine. a, si fileul de cod ii expirat. no bine, fleacuri.

intru acolo dorind sa iau miere si nu mai stiu ce si hartie de toillette de-aia umana, nu de-aia nasoala, primitiva, dar vopsita in roz in modul cel mai ironic.

si ies peste juma de ora. cu ce ies? cu ce dracu stiu io sa ies??? cu alge de mare si somon (cum m-ai facut, mama, asa pofticioasa?:(( ), cu brinza, cu suc de cactus (am mai baut o data numa si nu am mai vazut ever si muream dupa gustu ala, ii in top 3 gusturi de suc). si cu… sosete. cu sampon. cu balsam. cu periutza de dinti (vezi ca mi-am luat super soft, nu soft, ca nu era numa medium sau super soft, bine?). cu dush gel. un pic rusinata, de parca faceam aprovizionarea la ceva non stop de cartier, ma pun la casa. de data asta trecusem si pe non-alimentar. era din rau in mai rau.

si cum o nenorocire nu vine singura, cine apare? darioosz. cu un accesoriu stylish si nou. adica sapca aia pe care o poarta de cateva luni bune (da-o jos dracului!). ia in mana algele, curios si poftind, insa se preface indiferent, daca nu chiar scarbit de alegerea-mi. il ignor. si el are issues cu mancarea si stie asta. il expediez zicandu-i sa imi ia strepsils. nu imi ia. imi zice ca ma iubeste ca sa braveze in fatza unui baiat-care-parea-de-treaba-si-virgin. ii zic ca eu nu il iubesc si ca nu ii urez „la revedere” ca el mie. dupa un schimb de smsuri si telefon in care ma irita, ajung acasa. beau cactus de-ala.

nici macar nu mi-e tare foame…

auzi, stii ce? cred ca sunt de fapt gurmanda. m-am scos definitiv.

Anunțuri

22 de gânduri despre „Mama, nu mai fa gurmanzi ca mine. Ca explodeaza!

  1. Compulsive eating. Am avut si eu o perioada din asta. Am exagerat chiar. Aveam 65 de kile si am ajuns la 93. Acum am lasat-o mai moale. Dar treptat. Nu am facut eforturi speciale pentru a slabi. Si astfel nu am trecut in compulsive starving. Tind spre echilibru. Acum am 78 de kile. Intre timp constitutia scheletica a devenit mai robusta. Mai am putina burtica. Dar nu imi fac griji. Totul e in minte. Mintea si corpul nu sunt separate. Am avut compulsive eating dupa o perioada stresanta in spitale. Acolo nu prea imi dadeau mancare satioasa. Si cand am ajuns din nou acasa, am inceput sa mananc. Eram inconstient. Mancam tot ce prindeam. Si ai mei aducea kile de banane acasa, salamuri, etc. Eu mancam aproape tot. Cand se intorceau nu mai aveau ce manca. Cu cativa ani inainte de treaba asta am fost timp de un an jumate vegetarian, nu mai fumam, nu mai umblam dupa fete, etc. Ajunsesem sa nu mai mananc decat mancare facuta de mine acasa din legume, fructe proaspete, toata gama de cereale, paine chapati facuta de manuta mea etc. Apoi am ajuns la un dojo zen din bucuresti. In camera unde se practica zazen, dimineata, se servea un bol cu orez si legume foarte maruntite, fierte mult pana ajungeau aproape o pasta, combinate cu sos de soia si praf de susan cu sare. Era super bun. Acolo am invatat cum se mananca si cum nu se mananca. Pentru ca in timpul seshinurilor (perioade de practica intensiva) mancam impreuna in dojo 20 de oameni, dupa zazen si ceremonii, trei feluri. E complicat sa-ti explic manierele. Sunt foarte multe. Dimineata, dupa ce mancam guen-mai (pasta de care iti vorbeam), maestrul ne spunea: And now let’s eat. Si treceam in camera alaturata si luam micul dejun. Asa am aflat ca in dojo nu se mananca desi se mananca, si in camera alaturata se mananca. Si nu e un paradox stupid, folosit de poeti. E practica adevarata, experientiala. PS Am studiat si eu in Cluj si avem un prieten comun.

  2. @ gabriel – io cre’că totu’ ţi se trage de-atunci de când nu mai fumai şi nu mai umblai după fete. da’, dacă-mi permiţi curiozitatea, după ce umblai? numa’ după legume?

    tu, ciri, tu, apăi găseşte-l pe prietenu ăla comun şi spune-i să nu te mai popularizeze la tăţi apucaţii. totuşi, mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm.

  3. @ gabriel: nu stiu cum ai ajuns aici si nici nu imi pot imagina cine e prietenul comun. chiar, cine e?:))))

    oricum vreau sa iti zic ceva. ceea ce iti si zic: ce am scris eu nu are legatura cu ce ai trait si ai scris tu.

    e o poveste pe care eu si oamenii asa, in general, din jurul meu, o consideram amuzanta.

    daca as avea issues legate de greutate, de alimentatie, m-as adresa unui nutritionist si nu as pune povestioare de ris pe blog. decat dupa ce mi-as rezolva problema. cred :))

    @tiri: taci ca stii ca io traiesc de muuulte ori ca sa mananc. „de mancat, mananc”. :))

  4. ioi, mă darius, d-apăi n-ai învăţat nimic de la mihaela-suge? cum o să se simtă mama lu ciri când o să citească că ai făcut-o târfă? da’ nepotu’ lu ciri? d-apoi io?

    tu ciri, dă-l în judecată c-are bani 😀

  5. @ Darioosz: ma, am fost doamna cu tine. Dar dat fiind ca te dai mare macio voi consemna: in acea seara (de ieri) darioosz avea mainile tremurande cand a pus mana pe alge. s-a uitat la mine cu o privire foarte timida, taiata in viu de zgomotul numit „facut de misto”. if it wasn’t for the „basca”, i-as fi vazut varfurile urechiushelor rosii rosii rosii.

    inainte sa inchida telefonul, ca si cum nu stiam deja si nu eram deja satula de asta (si de faptul ca le mai zice la alte 100 de femei asta asa, ca sa ma induca in eroare)… mi-o zis „te iubesc, pa”. repede-repede „te iubesc”, cum face cand se emotioneaza.

    DISPERATULE!

  6. @ gabriel: in realitate?:)

    ce misto ca un om care nu are idee cine is scrie despre cum is io „in realitate” sa citeasca… oamenii care ma stiu. in… guess where?… realitateee:))

  7. @ tiri: esti f dura cu gabriel:(. eu cred doar ca este trist. totusi este trist in lume.

    cat despre darioosz… he’s got the looks (tre’ sa recunoastem), he’s got the money (pentru daune, care vor fi fiind fie bani chesh, fie beri, fie un camion de bruschete), he’s got the charm… but he aiiin’t gooot me.

    yet!

    giggle

  8. @ tiri: tre sa recunoastem noi toti, oamenii din lume. univers. (hai zi da, ca altfel iara plinge si imi tot zice „asa-i ca ma-ndragesti?”).

    no da’ acuma hai sa nu il mai bagam in seama ca iara o sa creada ca de fapt il vrea toate. si toti il invidiaza. si de-alea. cand de fapt… asa e:))))

  9. fata asta cand vine cateringul pleaca de la noi din bureau cu doua plase de rafie pline cu bunatati. deschide usa cu cotu si e tata binghe NUMA’ ZAMBET!
    dupa 2 ore vine si adulmeca biscuitii de parca n-o vazut mancare din primavara.

  10. @ tiri si cosmin si va mai stiti voi care: de trei (3) ore… mananc portocale! exclusiv! si numai doua.

    (am zarit mai inainte o pita in sertar. aproape intreaga)

  11. pe langa bunatatile tale ai increcat vreo data sa te mananci? Daca nu cu ce ai incepe? Care parte din tine ti se pare mai apetisanta? Eu daca am ganduri din astea cum se numeste? Sompulsive selfeating?

  12. @ inkruntat: nu am incercat sa ma mananc. niciodata.

    ca tot omu’ am incercat alte self-actiuni, da’ de mancat nu :)).

    nu m-as manca. pe-aproape… da’ nu m-as manca :)). la mine mi se par mai multe parti apetisante, insa nu din punct de vedere culinar.

    tu, daca ai ganduri din astea… da, asa se numeste :)).

    p.s. zi repede, ce relatie ai cu kruntu? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s