Jibou, punctul nodal al vietii mele de ieri

Cand merg acasa, la ai mei, traiesc simultan si paradoxal un „reality check” si o intoarcere la o lume ireala privita in contrast cu cea in care traiesc aici.
Merg cu mama la magazin si ne intalnim cu Kati neni. E imbracata in negru, cu ciorapi cu model, nu neaparat kitsch. Are ruj pe dinti – creca asta ii o moda in orasul copilariei mele – femeile trecute de prima tinerete poarta decent ruj pe dintii falsi. Ruj roz-violaceu musai.
Kati neni povesteste de cum si-a ales sotul, ne intreaba de ce nu fumam pe strada, o barfeste pe Dorina care la randu-i o acuza de cleptomanie – Kati i-ar fi furat palaria „aia neagra”. Si poate si o esarfa. Respiratia lu’ Kati neni miroase a Unicum. Dar mai ieftin.
La mine acasa oamenii te intreaba tot timpul „Ce faci? Cum esti?” si nu asteapta sa le spui decat daca te-ai casatorit si cam cum si cat castigi. „Cum esti?” e de forma.
La mine acasa sunt „cluburi” cu muzica house, dance si manele, cluburi in care intra si tipi imbracatzi in alb – material sintetic, si cu pantofi in ton, dar si pusti simpatici cu haine roller.

Frate-meu s-o intalnit la club cu un fost coleg de liceu. Ala i-o facut cinste cu un Jack, ca o vandut cele 1.000 (!) de oi pe care le avea. „Ma, ashe ma bucur ca nu ti-ai uitat colegii”, i-o zis omu’ lu fratello. Acuma lucreaza la o firma de facut sicrie. Ii mere bine.

La mine acasa cand suni la taxi zici „Vii sa o iei pe fiica-mea? Ca merge inapoi”. In gara nu mai este nici macar telefon fix, dar aerul e foarte curat.
In tren – „bou vagon” de-ala (de altfel tren din strainezia de distante mici care a fost forjat la noi) ma asez destul de banal pe un scaun. Ma uit in fata si vad pe tetierele scaunelor minunatii de inscrisuri gen „Smaily” si „Monitzi”. Nu, nu egal iubire si nici macar copil, is fumate astea.

Ajung in Jibou. Urmeaza sa stau doua ore acolo. „Era o caprioara in gara aia, nu mai e?”, intreaba mama la telefon. „Nu mai e, dar e Politie, e tigani si e curve”. Nu-i zic asta. Trista este caprioara.
Se apropie de mine un om pe la 50 de ani, imbracat curatzel, cu cravata si cu o geanta tip ghiozdan cu model „camuflaj”. Pe care scrie Safari. Dintr-o data, boom, vine si incepe sa imi povesteasca. Si imi povesteste o ora: de fi-su, cum a ajuns fi-su la Washington, la o super firma de constructii, cum a antrenat la arte martiale un copil de boshi ce lucra „la contrainformatii la Casa Alba”, cum el ii instructor „in turism si alimentatie publica”… si toate astea in cel mai mic detaliu.
„Is salajean, asa ca am cunostinte in zona asta. Da’ ce vorbesc? Am cunostinte si in Europa”… „In Asia”… etc samd.
Si zice si zice si la un moment dat se indeparteaza un pic. Eu ii zic „drum bun, sanatate”, el mormaie „la fel” cu spatele la mine si pleaca fara sa salute!!! Am ramas ca timpita pe banca si am ris vreun minut. Domnu’, daca cititi, u have my respect!

Tot in Jibou am vazut ca se uita ciudat la mine un politist de la TF. Nu musai ciudat, dar privirea aia uneori fixa, uneori ezitanta, usor de spotat. Dupa vreo aproape doua ore, omu nu se mai rabda si ma intreaba ce ii cu mine, ca „totusi, de atata vreme in gara…”. Nu stiu de ce, dar conversatia a murit dupa doua replici:(.

In sala de asteptare din gara Jibou iar inscriptii, ceva cu Jesus junkie. Sau Jesus varza, oricum. Buda ii inchisa cu lacat. Da’ daca era deschisa, taxa era 1 leu.

De la Jibou, o lume total schimbata. Rapid comfy, lume cu lektopuri pe care merea Friends sau Closer, dar si doi zuzilai ce beau vin si jucau carti. S-a dovedit ca il stiu pe unu din ei si am povestit numa porcarii pe culoar vreo ora, ca oamenii din vagon (da, iar bouvagon) ba zambeau, ba se enervau pe noi.

Am ajuns in sase ore la destinatie. In timp ce pe sosea se fac 2 ore jumate. Mi s-o meritat.

Anunțuri

8 gânduri despre „Jibou, punctul nodal al vietii mele de ieri

  1. tu asa samanatorist pe invers ti-ai descris localitatea, ca imi vine sa ma mut idilic pe la ai tai!
    hm, daca amu ma calugaresc cu alergarea, ar urma sa ma calugaresc cu provincia!

  2. iti pun pile la statia locala Radio Transilvania de te muti:)
    da’ stai un pic, hotaraste-te unde te muti de fapt, ca io deja te-am trecut la intretinere aci, precum (nu) am discutat. idilic not.:))

  3. Cand eram copil duceam cu tata vaca la gule pe Ciglentir. Acolo era un aerodrom unde veneau avioanele ce aduceau sange pentru transfuzii la spital, iar uneori il parasutau direct pe strada pe langa spital. Erau doua aerodromuri, unul acolo si unul spre Odorhei de unde luau si bolnavii de-i duceau la Cluj. Tata a facut razboiul pe frontul de est la aviatie si cand a scapat de acolo si-a ascuns hainele frumoase de pilot si s-a facut taran in opinci, ca ii cautau rusii pe toti care au bombardat Odessa. A colo pe Ciglentir s-a intalnit cu un fost coleg aviator care aducea sange la spital si asa in opinci l-a lasat sa faca cu mine o tura deasupra Jiboului. Aveam 5 ani si cand m-am dat jos din avion eram ud in pantaloni. Duminica, toata lumea se imbraca frumos si iesea la promenada: copiii la un film si o limonada, parintii la o gradina de vara une este acum Judecatoria. Cine nu iesea dumineca la centru, nu exista! Vara strazile erau pline de tonete cu bunatati. Un bombonar cocosat (cu nevasta oloaga) facea acadele din zahar in forma de peste sau de cocos. Inghetata buna ca aia facuta cu gheata luata iarna din Somes, nu se mai face. La gradina de vara canta muzica (life) valsuri si ceardasuri. Lautarii erau de pe Caramidarilor si de sarbatori cand lumea nu se ducea la restaurant, se duceau ei la lume. Cand sarbatoreai mai bine cu neamurile, auzeai vioara dand tonul la usa casei. Bineinteles ca picau la fix ca erau putini si cei care aveau aparate de radio.
    Cand ti se stricau bocancii ii duceai la Oskar, pantalonii la Szeker si ceasul la Fried. Personalitatile erau: seful de gara, seful de post, directorul cinematografului, 3 doctori, seful depoului, 2 directori de scoala, primarul si cam atat. Restul erau muritori de rand si cei mai multi au si murit. Daca v-a placut am sa revin. Multam fain de gazduire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s