intr-un august
iti numaram dintii rasariti in zambet
stangaci si dureros
“mi-ai disparut tristetea”
ai spus. trecuse o vreme
de cand mi-o aparusesi tu.
carnea, nu pielea.
respiratia si lipsa ei,
saratul din lacrimi in cafeaua profesionist de dulce.
durere de atata soare peste noptile noastre.
inima in haine de nunta. rosu, alb.
palma stransa apasat a mangaiere, intre umar si gat.
asa cum pastrezi in pumn gandacelul-minune pe care l-ai intalnit
poate prea batran.
uzat.
resemnat.
gresind.
nesimtind.
la urma urmei
cati neuroni pot face bunjee-jumping fatal pentru fericirea asta?
se arunca precum disperatii de la world trade center:
cu sperantze absurde, intr-o explozie asa, din senin
la prima vedere.
carnea e tot mai piele
ziua tot mai noapte
si te rogi sa mai fii.
sa mai fii artera mea inversa
ce duce la inima.
3 Comentarii
august 10, 2009 la 9:27 am
mi-a placut mult
august 10, 2009 la 11:37 am
septembrie 18, 2009 la 1:12 pm
E septembrie, madam. Unde e ghiersul lunii septembrie?!